Alin Ușeriu, inițiatorul Via Transilvanica – Drumul care Unește: Fără oameni nu există patrimoniu
A trecut un an de la lansarea oficială a Via Transilvanica, traseul de lungă distanță care traversează douăzeci de regiuni etnice și culturale din România. A fost un an grozav, explică Alin Ușeriu, fondatorul organizației nonprofit…
Romania Insider
· Updated · 24 min read
A trecut un an de la lansarea oficială a Via Transilvanica, traseul de lungă distanță care traversează douăzeci de regiuni etnice și culturale din România. A fost un an grozav, explică Alin Ușeriu, fondatorul organizației nonprofit Tășuleasa Social, cea care a dezvoltat proiectul. A presupus multă muncă, dar și recunoaștere internațională la Premiile Europa Nostra. Mai multe despre ce urmează pentru Via Transilvanica și de ce este un adevărat ambasador al României în acest interviu în două părți cu inițiatorul și coordonatorul proiectului.
Via Transilvanica a fost începută în 2018, anul în care România a sărbătorit 100 de ani de la Marea Unire a tuturor provinciilor, de aici și misiunea sa de a fi „drumul care unește.” De-a lungul celor 1.400 de kilometri pe care îi acoperă, traversează zece județe și aproximativ 400 de comunități, cu diversitatea lor etnică, culturală, istorică și geografică, prezentând în același timp 12 situri incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO. Traseul traversează și comunități care se aflau în pragul dispariției și cărora li se oferă acum posibilitatea dezvoltării economice prin turism.
De asemenea, a unit comunități locale și peste 10.000 de voluntari în cei patru ani de muncă cât a durat amenajarea traseului, care este marcat de borne de andezit, sculptate individual de sculptori români sau străini în taberele de sculptură Tășuleasa Social. Amplasate din kilometru în kilometru, acestea nu numai că îl ghidează pe drumeț – alături de stâlpi cu indicatoare și marcaje cu vopsea – dar au și transformat Via Transilvanica într-o mare expoziție de sculptură în aer liber.
Recent, traseul a mobilizat susținătorii care l-au votat în număr record pentru a-l desemna câștigătorul Premiului Publicului la Premiile Europa Nostra 2023. Organizații care reprezintă românii din străinătate, precum Romanian United Fund (RUF) din Chicago, au desfășurat campanii de mobilizare a votanților.
Ț
La începutul lunii iunie, Via Transilvanica a fost desemnată și unul dintre câștigători în categoria Implicare & Conștientizare a cetățenilor la Premiile Europa Nostra, după ce a impresionat juriul prin rolul său „de legătură vitală între comunitate și diversele fațete ale patrimoniului. ” „Proiectul a încurajat un sentiment puternic al locului, aprofundând legătura oamenilor cu traseul și împrejurimile sale”, a explicat juriul la momentul acordării premiilor, remarcând faptul că „lucrând alături de părțile interesate din domeniul public, ONG-uri și alte organizații, proiectul a ajuns la peste 7 milioane de oameni.”
Get the Daily — the morning briefing, free, in English, unsubscribe anytime. Want business, real estate or travel digests too? Pick your newsletters →
Ceea ce permite Via Transilvanica să rezoneze atât de bine cu atât de mulți oameni este faptul că este construită pe valori pozitive care pun accentul pe comunitate, grija pentru natură și celebrarea patrimoniului rural, spre deosebire de inițiativele „bazate pe frică sau catastrofă, pandemie, război sau corupție”, a explicat Alin Ușeriu, inițiatorul proiectului, la un eveniment care anunța includerea traseului Via Transilvanica în Google Street View.
Ideea proiectului a luat naștere în perioada de peste zece ani pe care Alin Ușeriu a petrecut-o în Germania. Confruntat cu multe relatări negative despre țară, atunci când i se cerea să ofere o altă perspectivă, putea menționa doar „personalități sau personaje”, precum gimnasta Nadia Comăneci sau canoistul Ivan Patzaichin. „M-am gândit că poate nu toți jurnaliștii urăsc România, ci s-ar putea ca noi să trebuiască să facem ceva în privința asta”, își amintește el.
Fără a lăsa deoparte numeroasele probleme care trebuie abordate - Tășuleasa Social derulează proiecte în domenii care variază de la mediu și educație la cultură și sport – a apărut, în același timp, ideea unui alt fel de drum. „Dacă noi, cu toate problemele pe care le avem, am avea un proiect care este ca o cărare pe care nu te pierzi? Acesta a fost gândul nostru din 2018. I-am și zis „drumul care unește”, iar ceea ce s-a întâmplat după aceea a fost incredibil.”
Proiectul a fost demarat cu fonduri obținute din vânzările autobiografiei 27 de pași a lui Tiberiu Ușeriu. Ultramaratonistul Tiberiu Ușeriu, fratele lui Alin, a fost ridicat la statutul de erou local în 2016, după ce a câștigat 6633 Ultra, o cursă de 560 de kilometri la Cercul Polar, cunoscută drept una dintre cele mai dure din lume.
Între timp, voluntari, companii, comunități și români care locuiesc în străinătate au sprijinit proiectul în diverse moduri pentru a-l vedea finalizat. Printre cei care au l-au susținut s-a numărat și Romanian United Fund (RUF), care a strâns peste USD 150.000 pentru proiect. Via Transilvanica și RUF au dezvoltat acum un set de materiale menit să ducă povestea traseului mai departe în întreaga lume și să prezinte frumusețile țării.
Pe măsură ce drumeți din întreaga lume pornesc într-o călătorie pe traseu, mai sunt multe de făcut pentru a realiza potențialul proiectului, explică inițiatorul acestuia. O parte a efortului înseamnă reunirea tuturor părților interesate - de la turiști și diverși operatori din industria de ospitalitate până la autorități și comunități locale - pentru a-l face cunoscut peste tot în lume și pentru a construi oportunități de dezvoltare pentru localitățile pe care le acoperă.
Mai multe despre ceea ce urmează pentru Via Transilvanica și de ce este important ca drumul care unește să fie parcurs în acest interviu.
Cum a fost primul an de Via Transilvanica? Ce ați învățat? Ce v-a surprins?
Alin Ușeriu: A fost un an grozav pentru Via Transilvanica. Totdeauna mi s-a părut cumva că suntem campioni mondiali la făcut planuri. În implementare pierdem multe, multe locuri, ajungem cumva la coada clasamentului. Nu ca atunci când ce spunem facem și ce facem spunem.
Și foarte, foarte greu avem grijă de ceva. Aproape toate proiectele care mie îmi sunt cele mai dragi din România sunt cele care prin amploarea lor au grijă de ceea ce există. Via Transilvanica trece printr-o temelie foarte interesantă de sute de sate, locuri istorice, culturale - o diversitate foarte importantă - dar de asemenea cumva și dezvoltă și are grijă de aceste locuri. Era nevoie să vedem dacă putem și avea grijă de ea. Că da, am construit-o, dar pe urmă practic resursele s-au triplat ca să avem grijă de ea.
Așa că eu am mers cu mari emoții și dacă acum sunt aici, exact la mai puțin de un an după ce s-a lansat Via Transilvanica, înseamnă că am putut și că am reușit în România să facem rost de resurse pe bază de valori și să avem grijă de ceva. Asta este foarte important. Este, cred, un proiect care arată și o maturizare foarte bună a societății din România când se alătură proiectelor pentru că este vorba de o valoare în care și noi credem. Aceasta poate să fie de diverse feluri. Poate să fie vorba de patrimoniu natural, de patrimoniu cultural, de patrimoniu istoric.
Sunt foarte multe regiuni etnice prin care trece Via Transilvanica în cei 1.400 de kilometri, dar tot acest univers rural care este excepțional în România avea nevoie de acest proiect. Și aveam și noi nevoie să vedem dacă reușim să-l ținem în viață. Nu numai că l-am ținut, am intervenit, am mers, am reparat, am mutat o parte din drum - pe care atunci când l-am construit nu știam exact cât de bine va fi. S-au mai asfaltat zone; am trecut prin niște locuri despre care ne-am dat seama că puteau fi mult mai frumoase la câțiva kilometri mai încolo și atunci am mutat; am avut grijă de el; am făcut un site nou.
:
Am luat un premiu foarte important la nivel european, eu cred că este unul dintre cele mai prestigioase premii și pentru faptul că la nivel mondial au votat - chiar cei de la Romanian United Fund ne-au ajutat. Este excepțional în felul acesta, pentru că despre asta e vorba până la urmă. Diaspora noastră este foarte, foarte puternică, este mare, și ar trebui cumva să aibă, așa cum și eu când am trăit în Germania mi-aș fi dorit ca să existe, Via Transilvanica. Noi tot vorbeam de Ivan Patzaichin, de Nadia Comăneci, de Hagi. Cum ar fi să existe totuși ceva pe unde te poți duce, nu numai personaje și persoane. Personajul, mă gândesc la Dracula, iarăși era ceva cu care nici măcar nu mă identificam foarte clar, ei știau ei mai multe despre Dracula decât știam eu.
Deci am avut multe, multe surprize pozitive. A fost și de lucru enorm - este totuși o infrastructură națională care nu este a fraților Ușeriu, și trebuie cumva și România să își dea seama ce potențial are acest proiect și să ne ajute, dar deja acest lucru se întâmplă.
În perioada amenajării traseului au existat cazuri de borne și indicatoare vandalizate. Cum aveți grijă de traseu acum? Ce efort logistic și financiar presupune mentenanța Via Transilvanica și cum se întamplă?
Alin Ușeriu: Efortul financiar este de un milion de euro pe an, pentru că este totuși o infrastructură națională. Asta a fost și spaima mea cea mai mare, cum o să adunăm atâta bănet, că noi nu mai avem nimic de vândut în afară de această valoare a proiectului. A fost o provocare pentru mine dar acum parteneriatele sunt semnate pentru mai multă vreme, sperăm că notorietatea și valoarea proiectului să mai aducă și alți oameni. Nu mai văd imposibil acest lucru.
Au fost într-adevăr foarte multe vandalizări. Nu în borne, acolo au fost foarte mici, pentru că aceste borne sunt iubite de comunitate, dar, ca să vă dau un exemplu, 700 de indicatoare din cele 1400 - cam pe fiecare kilometru există și câte un indicator. Ele erau făcute să reziste cel puțin 30 de ani în natură. N-au rezistat, din păcate, nici un an, pentru că orice lucru nou, în momentul în care intră într-o comunitate, este un șoc pe care eu, acum, între timp îl înțeleg. Satele noastre, cum am spus câteodată, nu sunt neapărat părăsite, sunt stăpânite, sunt luate în arendă, sunt luate de un tip nou de ciocoi. Și acolo el își dorește să ia subvențiile, să ia resursele, să ia lemnele, să ia pășunile, să ia casele care sunt părăsite, terenurile.
Noi am vrut să trecem prin problemele pe care le are România, nu numai prin locurile spectaculoase, am vrut un motor de dezvoltare pentru localități. Și asta se întâmplă; și dezvoltarea este mai mare cu cât oamenii sunt mai prezenți. De aceea oricărui om căruia mă adresez, îi spun “du-te pe Via Transilvanica.” Dacă nu faci o donație pentru Via Transilvanica, du-te pe ea să vezi în primul rând ce țară minunată este asta și de altfel prezența ta, când ai făcut un pas pe Via Transilvanica, înseamnă că undeva se coace o pâine pentru tine, undeva se pregătește un pat, undeva cineva se bucură că nu mai este singur în satul lui și că acum trece cineva pe acolo.
:
Deci [Via Transilvanica] are o complexitate de aspecte, dar are și doi-trei pădurari care n-au înțeles că nu este numai resursa lor și că trebuie la un moment dat să o cedeze și celor care iubesc natura, nu numai celor care o taie.
Încet, încet, cred că nici noi, inițiatorii, nu mai putem opri Via Transilvanica. Și asta este cel mai bine. Cred că asta este, de fapt, și ceea ce aș fi visat înainte de a o avea. Noi nu mai putem să o oprim, tocmai de aceea nu cred că ne mai putem noi face șefii ei. Este un dar făcut României iar acum noi putem să fim un bun lucrător pentru acest ambasador. Trebuie să avem grijă de el, să avem grijă de siguranța lui, de calitatea lui, de mentenanța lui. Asta este ceea ce eu coordonez în momentul de față și, bineînțeles, atâta vreme cât vom putea. Frații Ușeriu vor putea să facă acest lucru dacă sunt ajutați și România își asumă acest proiect în totalitatea lui.
Premiile Europa Nostra pe care le-ați primit sunt premii de patrimoniu. Puteți să protejați traseul și în alt fel?
Alin Ușeriu: Premiul acesta a fost foarte bun pentru că a deschis niște uși. Este prima dată când noi, ca organizație non-guvernamentală, avem un instrument real de a negocia cu autoritățile.
Noi am făcut tot felul de de fapte. Am fost prima organizație, probabil, din România care în 2000 vorbea de puterea asta a voluntariatului. În 2004 am făcut prima împădurire, am fost la sute de copii, am făcut o pădure pedagogică. Am făcut enorm de multe alte proiecte, dar Via Transilvanica, de fapt, ne-a pus în această poziție să avem un instrument de negociere real pentru că ea are forță, proiectul este foarte bun.
Așa că ne întâlnim cu primul ministru și exact asta îi vom cere, să găsim o modalitate de a deveni un proiect de interes național, să aibă o legislație care să permită drumețului să se simtă în siguranță, să se simtă ocrotit. Acesta este un proces pe care noi nu putem să-l facem. Noi putem să-l cerem, am lucrat cu mulți avocați care ne-au ajutat să facem o propunere de lege pentru asta, dar de aici încolo este și treaba autorităților să recunoască acest proiect și eu cred că se va întâmpla.
Dincolo de lucrul la această recunoaștere a proiectului ca fiind de interes național, ce altceva mai urmează pentru Via Transilvanica? Cum ați vrea să se dezvolte?
Alin Ușeriu: În 2-3 ani de zile, cu toate dezvoltările de pe traseu, sunt locuri unde nu vor mai fi locuri suficiente de cazare. Așa că următorul layer pentru noi este să putem să nu oprim traseul. El fiind o cărare neîntreruptă, ar fi bine să nu fie oprit undeva, tocmai dintr-o cauză atât de simplă și trivială, până la urmă, cum este cea a locurilor de cazare. Așa că la asta lucrăm acum, să găsim o formă de investiție, o formă de participare, inclusiv a investitorilor în parteneriat cu Via Transilvanica. […] Mă gândesc foarte mult la viteza cu care noi ne dezmeticim să putem, într-adevăr, să arătăm peste tot această ospitalitate pe care multă lume ne-o recunoaște, dar pe care acum trebuie să o demonstram. Dacă noi suntem în stare să oferim, vor fi oameni destui care să ocupe aceste locuri de cazare.
Ați primit Premiul Publicului la Premiile Europa Nostra de anul acesta în urma unui număr record de voturi, multe din diaspora. Vă așteptați? A fost ceva care v-a surprins?
Alin Ușeriu: Ne-am bucurat. A fost exact despre ce vorbesc, împlinirea destinului. Via Transilvanica, de la bun început, a fost născută, plămădită, fără să fie folosite spaima, corupția, ticăloșia, războiul, pandemia. Îmi doresc foarte mult ca aceste lucruri să le rezolvăm dar trebuie și o societate matură, care se mobilizează să facă și din bucurie ceva, pe valori pe care le avem, România le are.
N-a fost un vot simplu, n-a fost da-ba. A fost un vot la care trebuia să mai alegi alte proiecte, să-ți confirmi pe e-mail validarea. Foarte puțini au ajuns până la pasul final. Tocmai de aceea acest record de voturi a impresionat pentru că distanța dintre noi și ceilalți, inclusiv recordmenii de data trecută, a fost uriașă.
Eu o zic în continuare – Via Transilvanica este un ambasador real al României. Este un ambasador pe care îl putem folosi pentru că nu minte. Acest proiect are puterea și menirea pe care noi am stabilit-o de la bun început în 2018. Este drumul care unește. Și cred eu că la asta trebuie să fim atenți. Cum putem fiecare dintre noi să participăm și să ne fie drag de acest proiect ca el să trăiască.
Mama are o vorbă - „Ferească Dumnezeu să-ți crească iarbă în prag.” În România crește iarbă în prag, din păcate. Atât de mulți oameni au plecat. Via Transilvanica arătă cât de frumoasă este România și calcă această iarbă din pragul nostru, pentru că foarte multe locuri din România, din păcate, sunt părăsite și fără oameni nu există patrimoniu.
Ce presupune statutul de traseu de interes național pentru Tășuleasa Social, pentru localitățile prin care trece Via Transilvanica și pentru cei care-l parcurg?
Alin Ușeriu: Mie îmi pare că este prima dată când organizația noastră are un instrument real de negociere cu autoritățile și asta e una dintre cele mai mari victorii, așteptate 23 de ani.
Ca să fim un partener de dialog cu autoritățile, noi am mers pe două planuri. În primul rând să ai un proiect bun, pentru că altfel va trebui să forțezi un dialog cu autoritățile, și să fie de relevanță pentru că niciun politician nu va pierde vremea dacă proiectul nu este de relevanță majoră. Ori asta cred eu că a fost cea mai mare întâlnire a organizației noastre în 23 de ani cu primul ministru - pentru că avem aceste două ingrediente, avem un proiect foarte bun.
Noi nu am făcut o propunere legislativă pentru Via Transilvanica, n-ar fi constituțional până la urmă. Nu este o lege dedicată special Viei Transilvanica. Noi am făcut o propunere de lege care ar reglementa turismul activ în această formă pe care Via Transilvanica o propune. Este nevoie foarte rapid, pentru că România are un potențial foarte mare de a reglementa forma asta de manifestare.
Concret, este nevoie ca drumețul sau participantul pe un drum de lungă distanță să se simtă în siguranță. Este necesar ca și comunitățile să asigure apărarea lui în fața diferitelor forme de agresivitate, de vandalizare. Pe drumurile publice, mai ales cele asfaltate, este un teritoriu de luptă între mașini și pietoni - este necesară o bandă de siguranță. Este nevoie ca muncitorii forestieri și lucrătorii silvici să aibă grijă, atunci când exploatează, să fie conform legii și să știe că există un traseu turistic acolo. Probabil cea mai prezentă problemă pe care noi o avem este cea a animalelor periculoase și a stăpânilor lor. Poate să fie vorba de un taur - în acest moment, dacă te ia în coarne și ai murit, stăpânul va primi maxim o contravenție, nu există legislație pentru treaba asta. Cea mai cunoscută problemă este cu câinii. Încă o dată, aici trebuie făcuți pași uriași să ne updatăm legislația.
Via Transilvanica, într-un proces pe care l-am făcut cu mai mulți juriști voluntari de la două mari companii, Reff & Asociații și Țucă Zbârcea & Asociații, s-a dus cu această propunere de lege la Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului, unde am aflat că legea va ajuta și la o adaptare a legii turismului, care este foarte veche și care are nevoie de o aducere în contemporan, conform situației actuale a României și conform și intereselor majore pe care le are publicul.
Nu este o simplă întâlnire pentru noi. Pentru noi este o temelie fundamentală pe care acum putem să construim și, dacă va fi acceptată, ar fi și idealul sensului pe care l-am gândit acum 23 de ani când am fondat organizația Tășuleasa Social, adică un proiect construit de o organizație non-guvernamentală care reușește, prin bune practici, să schimbe legislația unei țări și să sprijine. Legislația trebuie să fie în sprijinul activităților și nu contra activităților. Adică ne gândim mult mai puțin la contravenții și mai mult la sprijinul pe care aceste reguli le pot aduce activităților noastre.
Ce urmează pentru această propunere de legislație după această primă discuție?
Alin Ușeriu: Premierul ne-a promis că va trece prin toate ministerele responsabile cu ceea ce am propus noi acolo. Adică va fi și Ministerul Mediului implicat, și Ministerul de Interne, și Ministerul Agriculturii, plus Ministerul Antreprenoriatului și Turismului. Și ne rugăm la Cel de Sus să fie o propunere susținută de toată lumea și propusă de Guvernul României către Parlament pentru că ne dorim ca această lege să aibă o majoritate, să aibă un consens și să fie trecută cât mai repede, dacă se poate, într-un timp rezonabil.
Este o promisiune cumva de prioritizare a acestei legi, mai ales că proiectul nostru deja are un premiu foarte important internațional și interesul străinilor pentru povestea noastră este foarte ridicat. Și ar fi bine ca și Via Transilvanica să intre în rândul traseelor reglementate cu reguli proprii și cu siguranță adecvată conform interesului.
Dincolo de acest efort legat de statutul pe care vi-l doriți pentru Via Transilvanica, ce altceva aveți în plan până la finalul anului și pe termen scurt? Care ar fi următoarea bornă pentru Via Transilvanica?
Alin Ușeriu: Noi avem trei butoane la Via Transilvanica pe care trebuie să le apăsăm permanent. Este butonul de mentenanță și în fiecare zi, pe cât posibil și pe cât avem resurse, suntem prezenți - fie mutăm o bucată de traseu despre care n-am știut cât de complex poate deveni. Și acum, fie s-a asfaltat zona de acolo, pentru că n-am avut resursele necesare la momentul respectiv să mergem pe cărări mai lăturalnice, și atunci el fiind asfaltat, deja nu mai prezintă interes conform cu valoarea drumului. Asfaltul este foarte, foarte greu de pășit pe el, este foarte dur pentru corp, pentru trup. Asfaltul este și acest teritoriu de luptă între mașină și om, unde de obicei câștigă mașina, și cel care conduce mașina cumva se simte stăpân pe acest asfalt. Sunt sate care s-au abandonat pur și simplu asfaltului, nu există niciun fel de trotuar, nu există nici o bucățică de un metru cumva pentru pietonul care locuiește acolo, parcă satele sunt locuite numai de mașini. Asta arată cred eu că este necesară o dezbatere mai atentă.
Mai este butonul de calitate, adică de fiecare dată trebuie să povestim oamenilor despre proiect; să povestim ciobanilor că nu suntem un pericol pentru turma lor, să povestim lucrătorului forestier că nu suntem o concurență pentru el și nu-i vrem pădurea sub formă de scânduri, noi vrem pădurea sub formă de pădure și asta iarăși nu este o misiune foarte ușoară.
Mai este bineînțeles foarte important să-i asigurăm sustenabilitatea pentru că altfel nu va funcționa. Cărarea va trebui să fie bătută de un număr mare de drumeți ori acești drumeți află de Via Transilvanica atunci când povestim despre ea. Deci misiunea noastră este de apostoli, ca să zic așa, ai acestui ambasador, de lucrător al acestui ambasador.
:
De curând ne-a ajutat foarte tare Google cu preluarea pe care au făcut-o în harta lor Street View. Proiectul la care eu țin și la care am lucrat cel mai mult anul acesta, cel puțin la partea creativă, cu Romania United Fund este acesta ca peste hotare, în orice capăt de lume, Via Transilvanica să poată fi prezentată cu o identitate cel puțin vizuală comună, așa cum ne-o dorim noi.
Practic, prin trimiterea acestor kit-uri de prezentare Via Transilvanica, urmărim două aspecte foarte importante. Pe de-o parte să avem cu ce să arătăm Via Transilvanica așa cum merită ea să fie arătată, dar și să avem un motiv să ne întâlnim de-a lungul globului cu alți oameni ca să ne cunoaștem.
Eu cred că este nevoie ca Via Transilvanică să aibă o comunitate, adică românii să-și iubească traseul. Și dacă românii iubesc traseul, îl și ajută - fie că îl străbat, fie că fac o mică donație, fie că aduc o îmbunătățire prin antreprenoriatul la fața locului.
Așa cum eram și eu atunci când trăiam departe de țară și mi se făcea un dor aproape vis-a-vis cu un tip de boală, cred că și acum sunt mulți oameni care ar aștepta acest motiv să se întâlnească și să vorbească de această cărare, care poate să fie un veritabil ambasador al României. Pentru că arată România așa cum este, nu coafată, nu neadevărată, ci patrimoniul acesta uriaș, rural și natural. Universul rural și patrimoniul natural ne urmăresc de-a lungul globului și ne atrag înapoi. Acum avem un motiv să facem asta, trimitem un om pe Via Transilvanica să cunoască România și pe urmă să devină el însuși un ambasador al țării noastre.
Cum a început și cum s-a dezvoltat parteneriatul cu Romanian United Fund? Ce plănuiți pentru perioada următoare?
Alin Ușeriu: Parteneriatul nostru durează deja din 2019; noi prima dată atunci ne-am întâlnit și eram într-un moment cu un entuziasm grozav referitor la construcția Via Transilvanica. Romanian United Fund a urmărit atent ce făceam noi acolo și a făcut mai mult decât ne așteptam. Noi știam evenimentele de fundraising la care se întâlnesc românii în afară și proiectul cumva nu corespundea tipului de întâlnire cu care erau obișnuiți românii atunci. Românii vibrau mai degrabă când era vorba de o cauză socială. Și eu țin minte din perioada petrecută îm Germania că atunci când era vorba de o cauză socială reușeam să adunăm mult mai repede resurse decât atunci când vorbeam de frumusețile patriei.
[…] Romanian United Fund a avut o gală excepțională în care s-a adunat mult mai mult decât noi speram. Noi credeam că o să se adune 10.000 de dolari și s-au adunat până acum peste 150.000 de dolari în urma acestei gale. Așa că, în mod firesc, Romanian United Fund, într-o oarecare măsură, reprezintă și o parte din diaspora așa cum o vedem noi. Nu este un reprezentant oficial al diasporei pentru că asta va trebui să fie o construcție separată și eu sper ca Romanian United Fund să reușească să facă treaba asta cât mai repede pentru că este foarte necesară o voce mai unitară, care să corespunde mai multor tipuri de interese.
Am rămas parteneri pe cărarea noastră și a urmat un turneu în care am fost în zece orașe din Statele Unite ale Americii. Am arătat Terra Banatica, filmul pe care l-am făcut în timpul construcției. În această călătorie ne-am dat seama că Via Transilvanica poate să fie cărarea care să se lungească pe tot pământul și că o putem oferi tuturor oamenilor să pășească pe ea, indiferent că sunt în Noua Zeelandă sau în Canada. Pentru asta, ne-am imaginat că ar trebui să fie cumva familiar locul și așa a venit această idee a kit-urilor care pe urmă s-a concretizat cu această finanțare de la Departamentul pentru Românii de Pretutindeni care ne permite să facem treaba asta. Am înțeles că interesul pentru aceste kit-uri este uriaș. Ele vor merge în cât mai multe locuri din lume.
:
Cum poate publicul din țară și din afara ei sprijini Via Transilvanica?
Butonul cel mai important la Via Transilvanica este cel de donații. Acest buton se va transforma încet încet într-unul de membru pentru că noi ne dorim ca Via Transilvanica să devină o comunitate mare.
Zilele acestea sunt atât de fericit pentru că un post de radio din Iași, pe unde nu trece Via Transilvanica, s-a hotărât să achiziționeze împreună cu ascultătorii, într-o sărbătoare a lor, o bornă. Și când vedem cum vin donațiile, mai ales acum la sfârșitul anului, când vă imaginați că suntem spre fundul sacului, ne dăm seama și câte probleme mai trebuie să acoperim. Ne bucură fiecare leuț, fiecare eurocent, orice resursă este extrem de binevenită.
Bineînțeles că ne dorim să ne revedem pe Via Transilvanica în România. Suntem singuri că sunt mulți oameni care au pământ pe lângă Via Transilvanica și sunt acum în celălalt capăt de lume și ar putea să se gândească că ar putea să intre într-o discuție cu Via Transilvanica pentru a face un pact cumva, pentru că acolo noi putem dezvolta un hostel, un teren de corturi, o mini-înteprindere socială, adică putem face o investiție socială care să aducă o îmbunătățire reală. Pe Via Transilvanica vor fi mulți oameni care vor trebui hrăniți, va fi foarte necesar să rămânem ospitalieri până la capăt.
Bineînțeles și invers - kit-ul sper să fie numai începutul. Sper să facem un album foarte frumos cu bornele de pe Via Transilvanica, să facem o carte de bucate tipărită în cât mai în multe limbi - am identificat sute de feluri de zămuri - s-ar putea aduna la kit-ul ăsta multilateral. Noi o să-l tot îmbunătățim. Atunci când pleci la drum cu Via Transilvanica să ai tot ce-ți trebuie acolo ca să poți să explici cât mai repede ce este România.
Avem nevoie de ambasadori, de drumeți care, după ce vin aici, să-i convingă pe alții să vină. Am avut americani care nu aveau legătură cu România care au venit și au rămas și ei atașați de această poveste. Noi mai avem un ambasador foarte renumit, este vorba de Christine Thürmler. A făcut Via Transilvanica, ea a făcut 65.000 de km în toată lumea. Atât de des a vorbit de Via Transilvanica că acum ne trezim cu cineva care și-a luat bilete pentru anul viitor ba de la Washington, ba de la Sidney, ca să vină pe Via Transilvanica.
Eu știu că deja românii pot să influențeze în locurile pe unde sunt; cu webinar-urile pe care le-a făcut Romanian United Fund pentru acest proiect a fost interesant să vedem oameni din atâtea locuri din lume interesați de proiectul acesta și de o interconectare a diasporei. Mă bucur că Via Transilvanica este cărarea pe care se poate merge în felul acesta.
Anul acesta a fost unul dintre cei mai importanti ani pe care i-a avut până acum organizația noastră, Tășuleasa Social și mai ales Via Transilvanica. Am fost propuși la un vot popular european și global prin care noi puteam să luăm premiul Europa Nostra într-un un concurs al Comisiei Europene și să promovăm Via Transilvanica. A fost pentru noi una dintre cele mai mari surprize când am primit acest premiu la Veneția. Cele 30 de premii care au fost luate din 225 de aplicanți s-au dus în acest vot al publicului. Romanian United Fund a început să facă cunoscută nevoia asta de susținere într-un vot destul de complicat. Era un vot în care trebuiau să parcurgă câțiva pași, destul de mulți, ca să fie valid; nu era numai da sau nu. Și faptul că s-a împrăștiat de la Ambasada României în Statele Unite la organizații din Iordania sau din Australia este, până la urmă, forța unui proiect bun și complex cum este Via Transilvanica. Dar este și dragul ăsta de a avea, din când în când, câte un campion care să reprezinte țara asta și să fie, foarte pe merit, promovată.
*Aceste interviuri au avut loc la evenimentul care a anunțat includerea Via Transilvanica în Google Street View și ulterior întâlnirii dintre Tășuleasa Social și Guvernul României.
Acest interviu a fost realizat de către echipa Romania Insider pentru Romanian United Fund în cadrul proiectului „Drumul Care Unește”, realizat cu sprijinul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni.
