Daniela Kammrath, fondatoarea Romanian at Heart: Pentru cei dintre noi plecați din țară proiecte precum Via Transilvanica fac parte din ceea iubim cel mai mult și ne lipsește cel mai mult la Romania | Romania Insider
Daniela Kammrath, fondatoarea Romanian at Heart: Pentru cei dintre noi plecați din țară proiecte precum Via Transilvanica fac parte din ceea iubim cel mai mult și ne lipsește cel mai mult la Romania
Via Transilvanica, traseul de lungă distanță care traversează România, vorbește despre țară într-un mod în care niciun alt proiect nu a mai făcut-o până acum, crede Daniela Kammrath, fondatoarea Romanian at Heart, o comunitate pentru…
Romania Insider
· Updated · 13 min read
Via Transilvanica, traseul de lungă distanță care traversează România, vorbește despre țară într-un mod în care niciun alt proiect nu a mai făcut-o până acum, crede Daniela Kammrath, fondatoarea Romanian at Heart, o comunitate pentru oameni din întreaga lume care iubesc România. În timp ce oferă oamenilor din toată lumea o modalitate de a experimenta cultura României, traseul poate avea o semnificație specială pentru românii care trăiesc în afara granițelor țării.
Daniela Kammrath a văzut interesul pe care Via Transilvanica îl poate genera în rândul unui public divers deoarece a contribuit la prezentarea proiectului în comunitatea din Washington D.C., inclus pe harta turneului din S.U.A. pentru proiecția documentarului Terra Banatica, care detaliază parte a eforturilor de a amenaja traseul. De asemenea, a prezentat proiectul la evenimentul Romanian Weekend at The Wharf din această vară.
Prin Corvin Art, înființată împreună cu partenerul sculptor, ea a organizat un apel pentru artiști pentru a veni cu idei de design pentru bornele de pe Via Transilvanica. Pe cei peste 1.400 de kilometri pe care îi parcurge, poteca este marcată cu borne de andezit realizate de sculptori români sau străini în taberele de sculptură din campusul Tășuleasa Social. Bornele, alături de alte elemente de semnalizare ale proiectului, sunt menite să susțină misiunea traseului de a fi un drum pe care niciun drumeț nu are voie să se rătăcească.
Kammrath, care este, de asemenea, CEO al organizației non-profit Romanian American Institute for Smart Energy RAISE cu sediul la Washington și membru fondator al Federației Organizațiilor Româno-Americane FORA, îndeamnă oamenii să susțină în continuare traseul. Nu numai pentru ceea ce reprezintă, ci și pentru determinarea și creativitatea echipei care lucrează pentru a realiza proiectul. Spre deosebire de proiecte similare cunoscute la nivel internațional, traseul românesc de lungă distanță a fost dezvoltat prin eforturi private. "Cu cât arătăm mai mult sprijin, cu atât le va fi mai ușor să continue acest vis. Este foarte ușor să ajuți dacă vrei," explică ea.
>
Mai multe despre modul în care Via Transilvanica a stârnit entuziasmul publicului american și de ce este important ca proiectul să fie susținut în continuare, în interviul de mai jos.
Care a fost primul contact cu proiectul Via Transilvanica și ce v-a atras la acesta?
Daniela Kammrath: Îl cunoșteam pe Alin [e.n. Ușeriu] de ceva vreme, de când locuiam în România și aveam site-ul meu pentru femei. Am promovat unele dintre proiectele lor ecologice și de mediu. Dar l-am întâlnit la Gala Romanian United Fund (RUF) în 2019. Eram în consiliul de conducere al RUF la aceea vreme și a fost o seară foarte interesantă.
Get the Daily — the morning briefing, free, in English, unsubscribe anytime. Want business, real estate or travel digests too? Pick your newsletters →
Cred că erau peste 300 de oameni în camera de la Stan Mansion din Chicago. Toată lumea era entuziasmată de perspectiva susținerii proiectului. L-am prezentat cu o ofertă prin care oamenii puteau să sponsorizeze un kilometru de drum. S-au strâns peste 110.000 USD în acea noapte, dacă îmi amintesc bine. Știu că nu pare a fi o sumă mare, dar a fost impresionant că s-a întâmplat asta într-o singură seară, având în vedere că banii au fost strânși de la persoane fizice.
Atunci a fost prima dată când m-am întâlnit față în față cu Alin și Ana [e.n Szekely] de la Via Transilvanica.
Prin Corvin Art, ați lansat un apel către artiști pentru a veni cu idei de design pentru bornele de pe Via Transilvanica. Cum a apărut acest proiect?
Daniela Kammrath: Am fost și am vizitat Tășuleasa Social. Am scris articole ample despre vizita noastră pe Romanianatheart.com, un alt site pe care încerc să îl dezvolt. Am vrut să-i vizităm pentru că ne-am dorit să-i cunoaștem pe artiștii în rezidență acolo. Erau șase-șapte artiști, sculptori, și am vrut să-i cunoaștem mai bine pe ei și pe Andrei Boitan, artistul care organizează rezidențe acolo.
Așadar, i-am vizitat și am aflat mai multe despre pasiunea lor pentru acest proiect și despre cât timp au pus în el. Ne-am dat seama că acesta ar trebui să devină un proiect cunoscut artiștilor internaționali. Când ne-am întors în D.C., am pus cap la cap acest apel pentru artă pentru sculptorii americani. Am primit doar câteva proiecte, dar ceea ce a fost bine din punctul nostru de vedere a fost că l-am făcut cunoscut comunității americane de artiști.
Vrem să continuăm prin a aduce câțiva sculptori americani la Tășuleasa pentru a putea fi în acel mediu și a duce povestea proiectului mai departe. Pe lângă faptul că a obținut susținere din partea diasporei românești, cred că cel mai important lucru pe care l-am învățat în ultimii patru ani este că americanii sunt entuziasmați când află despre traseu. Pe unde merg (cu sticker-ul Via Transilvanica lipit pe telefon) oamenii mă întreabă despre proiect. Partea cea mai interesantă pentru mine este că oamenii sunt curioși și vor să afle mai multe.
Câți artiști au fost selectați în urma apelului? Unde sunt acum lucrările lor?
Daniela Kammrath: Nu am selectat artiști, am selectat lucrări. Cred că am avut în jur de cinci sau șase modele de design pentru borne și am trimis lucrările echipei de sculptori care lucrează în Piatra Fântânele, la Tășuleasa. Nu pot să vă spun exact unde sunt acele borne. Dar pentru noi a fost un test pentru a vedea dacă funcționează și pentru a vedea dacă artiștii ar fi interesați să meargă să experimenteze acest proces la tabăra de sculptură.
Avem câțiva artiști care ar vrea să meargă acolo. Covid-19 ne-a afectat planurile dar încercăm să găsim momentul potrivit pentru ca ei să călătorească în tabără și să creăm un program în care să poată face parte din grupul care sculptează acolo. Apoi, sperăm că aceste lucrări de artă vor fi plasate undeva de-a lungul traseului. Încă planificăm.
Ați aplicat pentru a primi unul dintre kit-urile Via Transilvanica. Cum sperați că va ajuta activitățile pe care le desfășurați în comunitatea dvs.? Cum se compară cu alte eforturi de promovare a țării?
Daniela Kammrath: Am ajutat la prezentarea Via Transilvanica în comunitatea din D.C., care a fost printre cele nouă orașe acoperite de turneul din SUA al documentarului [e.n. Terra Banatica]. Am fost gazde aici împreună cu ambasadorul Andrei Muraru și întreaga echipă de la ambasadă. A fost prima dată când am prezentat Via Transilvanica grupului nostru. Am avut și lucrări de artă pe care le-am prezentat acolo, sperând să le vindem pentru a strânge fonduri pentru proiect. Nu am putut să le vindem la acel moment, dar suntem încă pregătiți să facem asta.
Apoi, vara aceasta, în cadrul evenimentului Romanian Weekend at The Wharf, am realizat un cort pentru Via Transilvanica cu ajutorul Ambasadei României și al Institutului Cultural Român din New York. Am prezentat filmul; am avut broșurile, borne în miniatură și harta. A fost plasat în același loc unde [e.n. instalația luminoasă care arată cuvintele] „Mi-e dor de tine” a fost plasată anul trecut.
Cred că au trecut aproape 10.000 de oameni pe acolo. Era al doilea cort amplasat pe chei. Toată lumea se oprea acolo și întreba despre România. Unii știau despre Via Transilvanica. Îmi amintesc de o adolescentă din Pennsylvania - am avut o lecție de română de 15 minute cu ea pentru că voia să știe cum se pronunță „bună ziua”, „la revedere”, „te iubesc” și toate astea. Cel mai important lucru este că erau toți acești oameni de toate vârstele. Unii vorbeau ceva românește, alții știau de România, alții nu aveau habar deloc. Le-a plăcut cum arăta harta – cea cu drumul Via Transilvanica marcat. Îmi amintesc că erau mai multe persoane în vârstă care urmau să plece într-o croazieră pe Dunăre și ne-au explicat: „Vom merge la Brașov, așa de aproape este de Via Transilvanica?” Interacțiunea a fost grozavă pentru că toți încercau să se imagineze pe Via Transilvanica.
Pentru mine, frumusețea acelui weekend au fost toți oamenii care nu știau nimic despre traseu dar au aflat. Acesta a fost un indiciu că este ceva cu care ar merita să facem un întreg turneu, pentru că aveam oameni care spuneau „Îmi cumpăr un bilet. Plănuiesc să merg anul viitor”. După cum știți, americanii nu au prea multe vacanțe și trebuie să planifice din timp. Au fost cupluri în care unul dintre oameni era entuziasmat, iar celălalt era ceva de genul „lasă-mă să mă gândesc”. Sper că cel încântat a câștigat.
Acest kit este o oportunitate excelentă de a oferi altor persoane și organizații din diferite orașe din Statele Unite șansa de a-l instala mai ușor, fără să te gândești unde, ce să pui și cum să obții materialele. […]
Cel mai important este că acest [proiect] este ceva despre care oamenii pot vorbi. Unii americani știau de țuică, alții de mămăligă. Este grozav pentru că acesta este cel mai simplu mod de a-i face pe oameni să experimenteze cultura noastră și să se entuziasmeze de acest proiect uimitor care vorbește despre România într-un mod în care niciun alt proiect nu a mai făcut-o.
Oamenii își amintesc bine unele dintre momentele triste sau de încercare din istoria noastră. Dar ceea ce le aduce acest proiect este frumusețea acestui pământ pe care îl avem cu toții în inimă, chiar dacă suntem sau nu români.
Sper că această experiență să se poate repeta în cât mai multe orașe. Sunt recunoscătoare Ambasadei și Institutului Cultural Român pentru că și-au dat seama că ar fi o piesă bună a puzzle-ului ca Via Transilvanica să facă parte din evenimentul Weekend-ul Românesc din D.C. Având acest kit, va fi mai ușor pentru toată lumea să-l instaleze oriunde pot. Și sunt încântată să-l am aici, pregătit.
Via Transilvanica este descrisă adesea drept un ambasador al României. De ce credeți că se întâmplă asta?
Daniela Kammrath: Ei bine, este interesant pentru tot felul de oameni. Ca să vă dau un exemplu, când am abordat FarOut, aplicația de drumeții care are sediul în Denver, pentru ca ei să listeze Via Transilvanica, au fost atât de încântați. Eram cu Alin când am semnat contractul în iunie 2022 și au fost atât de încântați să-l cunoască și să împărtășească Via Transilvanica comunității lor. Pentru că are cultură, are opere de artă și are toate elementele să-l facă o experiență memorabilă - mâncarea, oamenii, diferitele regiuni prin care trece și așa mai departe. Traseul este considerat cea mai lungă expoziție de artă din lume.
Este ușor să-ți amintești anumite lucruri despre România care, pentru mulți dintre oamenii din diaspora, devin clișee. Dar când începi să vorbești despre acest drum care unește peste 400 de comunități și trece prin acele peisaje frumoase și afli și despre munca pe care a depus-o echipa, cred că arată frumusețea, determinarea și creativitatea care au fost puse împreună în acest proiect. Este imposibil să nu te îndrăgostești de el. Arătați-mi un aspect negativ pe care ar putea să-l aibă!
Dar știu că toate astea nu sunt gratis. Organizația Tăsuleasa Social depune mult timp și efort în asta. RUF este esențial în reunirea tuturor acestor forțe și a acestei energii. Am promovat proiectul aici în D.C., unde locuiesc, și mi-am adus contribuția pentru a-l sprijini. Sperăm să aducem împreună toți românii care locuiesc în afara țării într-un mod relevant pentru a susține acest proiect, deoarece va necesita mult timp și energie.
Am urmărit echipa proiectului și știu cât de des trebuie să se întoarcă și să repare lucrurile. Încă mai sunt oameni care strică unele indicatoare și chiar am văzut o bornă pusă la pământ. Mai este nevoie de atât de mult timp și efort care trebuie depuse în proiect, și ar trebui să avem grijă de traseu. Nu ar trebui să fie totul numai pe umerii unei singure organizații. Dacă iubim un proiect, un artist sau un sportiv, ar trebui să-i susținem. Ar trebui să oferim sprijin, bani, timp și tot ce ne stă în putință pentru a susține aceste proiecte, pentru că ele nu se vor realiza de la sine. Când oamenii realizează că pot face diferența cu prețul unei cești de cafea sau ducând povestea mai departe și împărtășind un mesaj, dau putere lucrurilor de care sunt mândri.
Unii oameni încă cred că sunt prea mici și că nu pot schimba lucrurile, dar pot. Pot cu un cuvânt, o acțiune, un share, cu prețul unei ceaști de cafea, sau prin organizarea unei seri cu prietenii pentru vizionarea documentarului. Apoi pot decide: „Pot merge la vară pe Via Transilvanica împreună cu trei prieteni”. Ceea ce îmi place la acest proiect, ca persoană de marketing și comunicare și specialist în fundraising, este că dă putere oricui să participe la ceva care este mai mare decât orice persoană care a creat sau susținut acest proiect.
Dacă vrem ca acest proiect să fie aici în 20, 50 sau 100 de ani, precum El Camino sau Appalachian Trail, trebuie să depunem un efort pentru că acum acest proiect este dezvoltat cu fonduri private și oameni care cred în visele lor nebune. Trebuie să mergeți să-i cunoașteți pe acei sculptori, echipa și pe Tanti Aurica care gătește acolo. Este pur și simplu frumos.
Atâta timp cât putem prezenta traseul pentru ca oamenii să afle despre el, vor fi atrași și interesați de proiect. Ceea ce oferă Via Transilvanica – pe lângă cifrele de 1.400 de kilometri, 400 de sate și atâtea mii de oameni la care ajunge – îți dă forță. Este același fel în care te simți când ai propriile tale realizări.
Parcursul traseului pe jos, în alergare sau pe bicicletă, faptul de a cumpăra ceva de la cineva dintr-unul din satele de-a lungul traseului te va face să te simți bine. Sper că putem face toți românii să se simtă așa acasă, dar mai ales toți românii din diaspora să creadă că acest proiect este unul pe care-l pot susține.
Via Transilvanica a câștigat anul acesta Premiul Publicului la Premiile Europa Nostra cu un număr record de voturi. Vă așteptați să se întâmple asta? Ce vă spune acest lucru despre proiect și despre comunitățile care l-au susținut?
Daniela Kammrath: Mă bucur că a avut atâtea voturi. M-am bucurat foarte mult să văd că este cel mai votat proiect. Mi-aș dori ca oamenii să voteze mai des și în număr mai mare. Sunt încântată de număr - noi am reușit asta, RUF a reușit asta. E de mare ajutor ca Via Transilvanica să fie în centrul atenției la nivel european și nu numai. Poate ajuta proiectul să accelereze în procesul de a-l face să dureze și de a-l menține la acest nivel de profesionalism.
Sunt recunoscătoare că oamenii au votat, dar i-aș îndemna să meargă la vot în număr mai mare și să-și roage prietenii să o facă pentru că acesta este primul lucru pe care îl putem face pentru un proiect pe care îl susținem și în viața noastră de zi cu zi. Deoarece acesta va fi un lucru foarte important de făcut anul viitor: Mergeți la vot!
Mai există ceva ce ați dori să adăugați despre proiect?
Daniela Kammrath: Vă mulțumesc că v-ați implicat și susțineți acest proiect pentru că puteți ajunge atât la comunitatea românească, cât și la comunitatea de expați și, sperăm, la o parte din comunitatea diasporei.
Pentru aceia dintre noi care au plecat din România - și de aceea am și dezvoltat Romanianatheart.com - astfel de proiecte precum Via Transilvanica înseamnă mult mai mult pentru că fac parte din ceea ce iubim cel mai mult și din ceea ce ne lipsește cel mai mult la România: ospitalitatea, bunătatea, creativitatea, frumusețea. Știu că se întâmplă să fie greu câteodată, dar cel mai important lucru este să păstrezi lucrurile bune cu tine. Din nou, sunt mândră că pot promova un proiect grozav ca acesta.
Acestea sunt lucruri foarte mici pe care fiecare dintre noi le poate face. Și pornind de la un lucru mic, vei vrea să faci mai mult. Este singura dată când îndemn oamenii să fie lacomi, să-și dorească să fie mai mult și să facă mai mult.
Pentru noi, românii plecați, România are un alt sens și nu văd cum ar putea să nu-i placă cuiva ceea ce aduce acest proiect în viața noastră. Dacă îi întâlnești, pune-mă în legătură cu ei. Voi vorbi cu ei!
Cel mai important este să- susținem, să le arătăm că suntem alături de ei, că nu sunt singuri. Pentru că, în cele din urmă, ei sunt acolo la plătit facturile și a face acest lucru să se întâmple. Dar cu cât le vom arăta mai mult sprijin, cu atât le va fi mai ușor să continue acest vis. Este foarte ușor să ajuți dacă vrei.
Acest interviu a fost realizat de către echipa Romania Insider pentru Romanian United Fund în cadrul proiectului „Drumul Care Unește”, realizat cu sprijinul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni.
